|
|
|
|
|
Poezii de KLU
39.
*
Ani au trecut precum vantul cand matura frunzele uscate ce cad pe pamant,sufletul ardea precum un vulcan ce sta sa erupa,era o zi calduroasa de vara,ochii si inima vazuse ceva inimaginabil,un inger un strop de apa ce se scurge de pe o petala de trandafir imediat ce sa topit zapada,un suflet mic o .....ceva inexplicabil,iubirea,sufletul,ochii,inima,totul a luato razna cand am vazut acea fata,mica,cu ochii ce semanau ca o galaxie indepartata ce avea numai stele luciatoare,manutele fine ca mangaierea unei frunze ce o udase o ploaie calda de vara,nu mai aveam vorbe,m-am indragostit de ea in 1 secunda nestiind ce imi va dovedi, ce imi va face,o iubeam mai mult decat iubeste un copil mic laptele,ca un om ratacit in desert cand are nevoie de un strop de apa,privirea ei,iubirea ei care mi-a demonstrato,era si crede-am ca e iubirea ce o cautam de ani de zile.
Am petrecut cu ea 1 an si 3 luni in care am aflat ce inseamna sa iubesti pe cineva care te iubeste sa pierzi lucruri pe care nu o sa le mai vezi nici o data,crezand ca asta o va face sa simta si sa ma iubeasca cum o iubesc si eu ,in zadar lacrimiile au curs mii,daca aveam o groapa sapata de mine la nervi .........aveam un al ocean amar,zacand in el numai ura,urma sa fie plin de sange din ochii care i-am privit corpul matasos,privirea,zambetul......Am inceput apoi sa vad cum este sa suferi,cat de amar cat de...te face uneori sa te gandesti ca numai ea este pe lume,ea si numai ea.Cuvantul care este cel mai de pret este "Te Iubesc" dar cand il spui te expui la nenumarate zile de agonie,durere,lacrimii,sufletul tau sta atunci in impas,este sfaramat in 10000000 de milioane de piese,gandirea ta este in alta pare,ochii nu mai vad ce e defapt adevarul.Am avut nevoie de cineva ca ea,sa plang pe umarul ei,sa ii spun ca o iubesc,sa o strang in brate,sa ii sarut buzele ca un fulg ce sta lipit de un turture gicant.A plouat peste noi a nins peste noi....crezand ca nu se va termina nici o data.....Am inceput atunci,demult sa ma distrez cu ea.......Acum zac in amarul vieti,in singuratatea care ma seaca secunda cu secunda,parca nu mai am aer,nu mai am inima,suflet,creier.......In zadar ii caut inima pentru ca trupul este la altcuiva,altcineva o mangaiie o alina o saruta,dar lacrimiile mele nu o sa inceteze nici o data,am dat orice pentru a avea acel ceva,i-am demonstrat de miiii de ori,am crezut ca va fi a mea....Stiu ca va fi altcineva si ii va lua locul,dar cum se stie din batranii nu se uita o asemean dragoste,cu atata pasine,iubire,lacrimii,rasete,amintiri.....Acum imi pare rau ca am iubito ca am cunoscuto ca inca o mai iubesc...Dar poate ca asa e bine poate ca imi facea rau.....sufletul e pustiu la fel cum e un om inchis din greseala in inchisoare,asa cum un copil sta acasa singur parasit de parinti.Imi simt inima facuta tandari la fel cum se sparge o piatra calcata de un tren.Am iubito si........Am sa o uit
Poezii de IULIA
40.
*
.... NOAPTEA....
Plutind pe un nor de gheata
Ating cerul
Prind pulberea soarelui
Si o arunc spre tine
Ma prind in vraja noptii
Si ma pierd printre stele
Ce ma conduc in noaptea eterna
In visul in care doar tu apari
Fara sa spui nimic
Ma trezesc in cantul iubirii
Si te simt langa mine
Te atind,dar esti de gheata,
Ma pierd incaldura ochilor tai
Dar tu nu ma vezi
Si atunci privesc din nou cerul
Si te pictez printre stele
Stiind ca macar acolo
Te voi pastra
In noaptea eterna.
|
|
|
|
|
|
|