| |
|
|
|
|
Poezii de Mariana
211.
*
Infuzie din a mea deziluzie
m-am trezit in a mea deziluzie
doar ca sa vad a voastra iluzie
aceasta minunata infuzie
cam prea plina de muze
o data cu trezirea mea adormita
mi-am vazut viata carpita
cu petice din visele mele
cusuta cu ata vietii mele
am sorbit din paharul de vorbe
inghtindu-mi cuvintele
de ce totul a fost asa acru?
de ce nimic nu mai e sacru?
Sunt un prost,un fraier,un nimic
Am crezut ca pot fi ceva
Dar viata asta nu mai e a mea
Nu mai e nimic din ea,nimic
Ma cufund in ale mele vise
Imi iau ultima suflare cu mine
Si tot mai mult ma afund
De voi sa ma ascund
38. V-am…
De ce Doamne,de ce
Mi-ai lasat mie soarta blestemata?
De ce imi petrec viata condamnata?
De ce lumea e asa de ciudata?
Va blestem si va reneg
Ma apuc si alerg
Sa scap de voi,de voi toti
Va blestem,vedea-v-as morti
In valea sufletelor pierdute
V-am gasit inimile rupte
V-am gasit corpurile slute atarnate
Si sufletele negre sfaramate
Plimbandu-ma prin al vostru sanatoriu
Acest magnific purgatoriu
V-am vazut cum tipati prin intuneric
In al vostru frig feeric
Va las acum sa alunecati
In flacarile iadului sa aterizati
Sa ramana sufletul vostru arid
In acest sublim de negru vid
39. Zeul
Impleticindu-ma in panzele sufletesti
Asezate prin colturile ceresti
Te-am vazut cum cadeai
In iad incet te scurgeai
Ai fost mandru ca un zeu
Ti-ai trait falsul apogeu
Te-ai crezut nemuritor
Erai deasupra tuturor
Dar totul era o minciuna
O spinoasa cununa
Pusa pe capul tau
De falsul tau dumnezeu
Ai fost chiar fata in fata
Cu moartea fara prefata
Ai crezut ca o poti bate
Dar te-a-nvins intr-o noapte
Si acum zaci fara vlaga
Nodul vietii se dezleaga
Sufletul incet se scurge
Iara inima ta acum fuge
Poezii de iulia
212.
*
Niciodata trandafirii Mai frumos nu infloresc Ca atunci cand inimile Se iubesc!
|
|
|
|
|
|
|
